Istoria Dacia începe în urmă cu aproximativ jumătate de secol, în 1966, când a fost lansată o licitaţie pentru producţia unor automobile a căror capacitate cilindrică trebuia să se încadreze în parametri bine precizaţi (1000-1300 cmc). Printre mărcile prezente la licitaţie s-au numărat Fiat, Alfa Romeo, Peugeot, Austin, dar tranzacţia a fost încheiată cu Renault, cu toate că au fost testate mai multe modele: Renault 10, Peugeot 204, Fiat 1100D sau Austin Mini Morris.
Touşi, se vehicula ideea că Ceauşescu nu dorea sa aleagă modelul propus de Alfa Romeo, întrucât avea cutia de viteze în 5 trepte iar el prefera o maşină simplă. Modelul Renault 12, varianta aleasă iniţial din motive economice, dar aflată în faza de prototip, a fost înlocuită cu Renault 8, maşina care, pe atunci, făcea furori în Europa.
În timp record, aproximativ un an şi jumătate, a fost construită uzina de la Colibaşi (actualmente Mioveni), lângă Piteşti.
Producţia de serie a început pe 20 august iar procesul tehnologic se reducea la asamblarea şi vopsirea caroseriei aduse din Franţa, montarea pieselor importate şi testarea modelelor ieşite de pe linia de fabricaţie.
Procesul de producţie a fost accelerat astfel încât, primul automobil Dacia 1100, care îl avea ca destinatar pe Nicolae Ceauşescu, a fost prezentat la anuala paradă din august 1968.
Fotografie publicată în ,,Zimbrul carpatin’’:
Nicolae Ceauşescu la volanul primului autoturism Dacia 1100, cu prilejul vizitei de lucru a conducătorilor de partid şi de stat la Uzina de autoturisme Piteşti.
(20 august 1968)
Fototeca online a comunismului românesc
ANIC, fond ISISP, Nicolae Ceauşescu - Portrete
(Fotografia G506)
Cota: 169/1968
Concret, diferenţele dintre Renault 8 şi Dacia 1100 erau nesemnificative, poate doar sigla cromată, poziţionată între faruri, cu însemnul Automobile Piteşti, atesta fabricarea maşinii în România.
Deşi Dacia 1100 a fost concepută special pentru raliuri, modelul românesc nu depăşea 130km/h.
Un clip publicitar al perioadei facea cunoscută realizarea Uzinei de autoturisme de la Piteşti, modelul Dacia 1100, având următoarele caracteristici:
•lungimea: 3990 mm;
•lăţimea: 1490 mm;
•înălţimea autoturismului gol: 1410mm;
•greutatea totală, încărcat: 1100 kg;
•greutatea totală admisă pe osia din faţă: 680 kg;
•paleta cromatică: bej, gri oliv, albastru, verde, roşu;
•tipul caroseriei de bază: berlină cu 4 uşi;
•formula constructivă: totul în spate;
•sarcina utilă: 5 persoane, scaune rabatabile;
•portbagaj încăpător în faţă;
•viteza maximă: 133 km/h;
•motor: Siera, în 4 timpi, în spate;
•capacitatea: 46 CP;
•consum: 7 litri/ 100 km, pe benzină;
•carburator: SOLEX DITA-32;
•direcţia: cremalieră cu arc de rapel;
•transmisia: ambreiaj monodisc, uscat;
•frâne disc pe toate cele 4 roţi;
•comandă hidraulică cu repartitor de frânare pe roţile din spate;
•frână de ajutor comandată mecanic pe roţile din spate;
•anvelope: 145 X 380.
Sistemul ,,totul spate’’ (motor, cutie şi transmisie) conferă maşinii o tentă sport, asemănându-se modelelor Renault 8, Gordini sau Porsche 911, însă propulsorul de 1.1 face notă distinctă, iar datorită tracţiunii pe spate are un demaraj mai bun decât la modelul următor (Dacia 1300), trepte mai scurte şi, deşi pare mai instabilă decât varianta 1300, este mai greu de răsturnat, deoarece roţile rămân pe şosea în viraje.
Simultan, dar în număr limitat (aproximativ 100 de exemplare), a fost construită şi varianta 1100 S, cu două faruri şi un motor mult mai puternic. Acest model a fost conceput pentru miliţie şi pentru competiţii. Dacia 1100 S era similară modelului Dacia 1100, dar avea bordul diferit, luminile în mijlocul bordului, motorul de 1360 cmc, stopurile cu margine cromată şi marginile puţin evazate (precum la Dacia 1300).
Licenţa Renault a expirat în 1978, astfel încât modelul Dacia 1300, intrat în producţie în 1969, a fost facut de români.
În intervalul de timp în care a fost fabricată , între 1968 şi 1971, pe porţile uzinei piteştene au ieşit 37.546 de unităţi.
Iata acum o initiativa de un concept Dacia 1100 !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu