Un mare vis in serie mica: Dacia Sport

Candva, langa Pitesti se fabrica un automobil deosebit de apreciat de pilotii romani de curse. Un mare vis in serie mica: Dacia Sport. Care, la randul sau, a avut “descendenti legali”. Doar ca acestia nu i-au supravietuit.
Iata succint istoria acestui coupe iubit cu pasiune de practicantii sportului auto de la noi.

1979 apare prototipul Brasovia
1981-1985 modelul cu usi scurte
1986-1992 modelul cu usi lungi

productie totala 1981-1992
5.141 exemplare

modele:
1310 motor 1289cm 54cp
1410 motor 1397cm 65cp

pt competitii uzina a folosit un model cu motor turbo




Proiectul Dacia Sport, de cand a aparut ideea si pana a inceput sa ”curga” pe banda de montaj, a fost rodul conjugarii armonioase a unor ambitii comune. Ale multor personalitati. Cu putere de decizie sau din lumea tehnicii. Nu le vom nominaliza pentru ca nu dispunem de un spatiu suficient pentru anvergura de exceptie a acestora.

Ideea a aparut asa cum apar intotdeauna marile idei. La o intalnire “tematica”, desfasurata intr-o cladire din Brasov, fara nici o rezonanta in domeniu. A fost initiativa unui personaj cheie, cu o viziune grandioasa in diversificarea gamei Dacia. Demersul nu era nici pretentios si nici pueril. Dupa care,s-a trecut la materializare, in service-ul cel mai reprezentativ din acele timpuri al localitatii. S-au realizat vreo 12 modele pana s-a ajuns la o forma acceptabila. Un ansamblu coerent si omogen. Cu linii conventionale ce nu-si ascundeau descendenta. Si nici nu s-a dorit asa ceva. Modelul a fost botezat «Sport» fiindca intrunea multe dintre caracteristicile segmentului.La care ii dadea acces chiar tipul caroseriei: coupe. Adica, doar doua usi. Celelalte doua disparusera In urma metamorfozarii berlinei, careia i se «extirpase» 200 mm. din spatiul dintre punti. O operatiune aparent banala, dar care a necesitat multiple si dificile operatii de chirurgie plastica. Mai ales cand a trebuit sa se treaca de la artizanat la industrie. Aici a intrat in scena un alt personaj de calibru, care a creat conditiile materiale. In baza carora cativa specialisti am putut pune la punct fabricatia. Care,din perspectiva mecanicii nu ridica mari probleme, mai toate organele fiind luate din posturile de pregatire ale uzinei de la Colibasi. Sub forma unor mari ansambluri sau subansambluri. Chinurile majore ale genezei le-a pus caroseria. Si in special partile modificate, aflate la exterior, care ne-au intrebuintat serios. Iar gestatia a luat ceva timp. Din diverse motive, acum. istorii cu iz anecdotic. Cum a fost realizarea, dupa desen,a mulajului pentru custoda (piesa dintre geamul lateral si luneta). A fost cu siguranta reperul cel mai complicat. Iar desenul de caroserie face parte dintre cele la care cei mai multi ridica neputinciosi mainile. Ei bine, pentru o astfel de realizare de mare arta fusese desemnat un tehnician care habar n-avea de asa ceva. Dar servil, din lipsa de argumente, ca sa nu faca impresie proasta, “sculpta” de zor in bucata de ipsos, incat isi atrasese apelativul de “Brancusi”. Ca sugerare a activitatii, nu a artei sale, care era un fiasco ingrozitor. Pana la urma, total s-a sfarsit cu bine. Coupe-ul era suficient de sobru, dar si frapant pentru un peisaj dominat de eterna berlina. Era o schimbare a muzicii ce dezvolta emotii privitorilor. Lipsindu-i usa spate, iar cele fata fiind preluate intocmai, “Sportul” prezenta toate inconvenientele, dar si avantajele coupe-urilor. Caroseria mai rigida, insa o accesibilitate handicapanta. In plus, pavilionul plonjat spre spate constrangea la adoptarea unor geamuri laterale mai inguste. Care asociate lipsei usii si spatiului mic pentru ocupantii locurilor spate, mai ales daca nu erau de tip asiatic, induceau cu usurinta inconfundabila senzatie de claustrofobia.Este ceea ce mi-a sugerat un singur drum facut in aceasta pozitie, intre Pitesti si Brasov. N-am avut nicio clipa de liniste, desi masina era condusa cu delicatete. Dar pe atunci alte criterii defineau automobilul.

Destul de repede insa, viciul congenital datorat insuficientei marimii a usii fata a fost eliminat prin majorarea acesteia cu 120 mm. Si totul a devenit OK. In aceasta configuratie, s-a ajuns pana in jurul cifrei de 5140 de unitati. Cand s-a stopat productia.



Nu putem insa intoarce pagina de final de capitol fara a vorbi de impactul pur sportiv al modelului. Masina a fost puternic prizata de multi piloti ai vremii. Nu doar de elita sportiva. Nervos, chiar gratios, cu performante excitante si in special de o agilitate exceptionala, modelul a fost arma preferata a razboiului stelelor pilotajului. Mai trebuie adaugat un singur ingredient pentru a putea savura adevaratul gust al acestei fascinante aventuri. Creand “Trofeul Dacia Sport”, in vederea stimularii extinderii utilizarii automobilului in competitii.