Marin Dumitrescu un monstru sacru al automobilismului

Dumitrescu ajuns la varsta de aproape 92 de ani - a declarat, in exclusivitate pentru Sport Total FM, ca automobilismul - pe care il caracterizeaza drept “costisitor” - a fost pasiunea vietii lui si ca i-a inghitit toti banii castigati de-a lungul vietii, iar aceasta pasiune a trecut din tata in fiu, nepoii sai ocupand, acum, locurile 1-2 in campionat.

Fosta glorie a automobilismului romanesc, Marin Dumitrescu a reeditat cartea “Un sfert de veac la volanul bolizilor - Memoriile unui campion” .



“Cartea vorbeste numai despre intamplarile mele din viata de automobilism sportiv, foarte putin despre colegi sau adversari. Vorbesc despre mine, timp de 25 de ani, concurs de concurs. Toti banii castigati in viata mea i-am consumat cu automobilismul. Si baiatul meu a facut automobilism de mare performanta. Acum, nepotii sunt pe locurile 1-2 in campionat. Cartea a mai fost facuta, dar nu in aceasta prezentare si a fost citita si rascitita. Multi ar vrea sa intre in sportul auto, dar e foarte costisitor. Momentan, mai sunt unele grupuri puternice, care sprijina acest sport“, declara Marin Dumitrescu.



Marin Dumitrescu e încă verde la 92 de ani, a fost de 36 de ori campion naţional la curse automobilistice şi calcă acceleraţia încă de pe vremea în care automobilismul era considerat "sport de boieri". Dar mai presus de orice, nea Marin se mândreşte cu faptul că este primul mecanic auto care a preparat o maşină românească pentru curse, modelul Dacia 1300 S.

Din ’48 a câştigat "90% din curse şi câteodată, foarte rar, a fost pe locul 2". După ce a participat la sute de competiţii şi a pregătit zeci de maşini pentru el şi diverse alte echipe, cu un an înainte să se retragă de la volan şi să devină antrenorul altor piloţi, Marin Dumitrescu intra în atelier să prepare prima Dacia de curse, una 1300.

"Am început să lucrez după câteva bricolări pe Dacia 1100. Dacia 1300 îmi spunea că poate mai mult decât arată. Am început să o studiez în amănunt, să-i pipăi părţile slabe şi cele forte", povesteşte Marin Dumitrescu primele faze ale proiectului început la Autoservice Dacia Bucureşti, în capătul Pantelimonului.

Pentru motor se oprise la o chiulasă de Renault 8 Gordini, de 1300 cmc, dar intenţiona să o aducă la 1500 cmc. "Cum? Băgându-i cămăşi de Renault 16. De la acelaşi model am luat supape, ţevile de eşapament erau făcute de Jean Alexe, iar pistoanele de fraţii Teodorescu.Ţinuta de drum era dată de amortizare şi stabilizatoare duble şi i-am lăţit jantele", povesteşte mecanicul pilot.

Uleiul era Castrol, pentru că al nostru era o "apă de ploaie" care nici nu încăpea vorbă că l-ai putea pune pe o maşină de curse. S-au pus cauciucuri Dunlop, pentru că anvelopele făcute la noi aveau o mare problemă, se rodeau pe o parte. "Muncitorii făceau dozarea cauciucului cu lopata", este explicaţia incredibilă a lui Marin Dumitrescu. Cea mai bună benzină o aveau austriecii.

Primul test a fost la Raliul Zăpezii, de la Braşov, unde Dacia 1300 S s-a situat în primele cinci. După ce a fost pensionată, Dacia 1300 S a stat abandonată în curtea fabricii, apoi a fost vândută.