Dacia in Canada anilor 80 - razboiul low cost

Design ingenios, standarde inalte de calitate, interior luxos pentru o masina low-cost cu tractiune fata, sintagmele nu descriu o masina cu pretentii, ci fac parte dintr-o reclama din 1985 la Dacia 1310 intr-un ziar din Canada. Febra masinilor low-cost nu e noua, ci acum 25 de ani se manifesta puternic in Canada unde Dacia, Skoda si Hyundai au intrat la jumatatea anilor 80' si au incins o batalie a masinilor ultra -ieftine. Dacia a venit cu preturi mici si cu obiective mari, dar lucrurile nu s-au incheiat intr-un mod fericit. Intra in articol pentru a citi despre incercarea Dacie de a se impune in cea mai intinsa tara din America de Nord.



La inceputul anilor 80' autoritatile de la Ottawa au impus cote importurilor de masini japoneze care de cativa ani cucerisera piata. In replica, niponii au adus modele mai scumpe pentru a avea profit mai bun, astfel ca s-au schimbat conditiile din piata. De aceste circumstante au profitat marci noi care erau exotice pentru piata canadiana dominata de marcile americane, dar si de Toyota, Honda si Datsun (devenita apoi Nissan). Astfel, ziarul The Ottawa Citizen scria in primavara lui 1984 de cateva marci auto care testeaza piata canadiana: Skoda din Cehoslovacia, Innocenti din Italia si Dacia din Romania.

Aceste marci aveau pretul de partea lor, deoarece pe o piata unde o masina noua se achizitiona la pretul mediu de 15.000 de dolari canadieni, modele precum Dacia sau Skoda costau sub 5.500, deci erau ultra low-cost.

Intr-o reclama din Motreal Gazette Dacia 1310 era prezentata ca "masina poporului" cu un pret de neegalat, cu "design ingenios" si "standarde inalte de calitate". Sedanul era disponibil cu motorizarile de 1.289 si 1.397 cc, viteza maxima era 140 km/h, iar consumul mediu mixt anuntat de 6,3 litri/100 km.

In 1985, The Gazette din Montreal publica un top al celor mai ieftine zece automobile de pe piata canadiana, iar pe primul loc era Skoda 120L care costa sub 5.000 de dolari canadieni, urmat de Dacia 1310 TL, cu un pret de aproape 5.500 dolari canadieni si Lada Signet, cu un pret foarte apropiat. Pe locul sase in top se afla pick-up-ul Dacia 1304 care costa aproape 6.000 de dolari canadieni. In top figureaza si masini din categoria numita "importuri captive", adica modele produse in Japonia de marci locale si aduse in SUA unde sunt vandute sub sigla unor marci americane (de exemplu Chevrolet sau Pontiac).

Pentru a da o idee legata de costuri trebuie spus ca cea mai ieftina Dacie de pe piata canadiana costa in 1984 echivalentul a 5.300 dolari americani din ziua de azi.

The Ottawa Citizen noteaza o diferenta interesanta intre clientul canadian si cel din SUA. Canadienii sunt mult mai dornici sa-si ia masini low-cost, chiar si marci mai putin cunoscute, in timp ce clientii din SUA erau (si sunt si acum dupa 25 de ani) atrasi de masinile mai puternice si mai ales de cele fabricate local.

Dar ce fel de clienti voiau sa atraga marcile foarte putin cunoscute? Un dealer Skoda a facut un portret al clientului "tip" in 1983 cand marca intra in Canada: "Nu urmarim clientii de Lada, ci vrem tineri profesionisti care-si doresc masini scumpe precum BMW si Mercedes, insa nu si le pot permite", scria The Montral Gazette. Insa o piata cu pretentii nu avea sa accepte usor marci necunoscute, mai ales ca aceste masini est-europene nu puteau oferi de la inceput calitate la cel mai inalt nivel.

Dealerii care aduceau masinile Aro si Dacia estimau in primavara lui 1984 ca ar putea vinde lunar in Canada 500-700 de masini, insa in primul an au vandut doar 300 de masini, iar pentru 1985 estimau un total de 1.500.

Ceea ce incepuse ca o poveste interesanta s-a indreptat insa spre un final trist. Tintele de vanzari nu au fost atinse, au aparut probleme de calitate, iar multi clienti s-au aratat foarte dezamagiti de masina, chiar daca au dat foarte putini bani pe ea. Au fost probleme cu onorarea defectiunilor acoperite de garantie, piesele soseau greu, unii s-au plans ca au trebuit sa dea spaga in service, astfel ca in cativa ani imaginea Dacia in Canada s-a degradat. Daca mai punem la socoteala si ca au aparut litigii intre dealeri, la fel cum s-a intamplat cu Dacia si in Marea Britanie, ne dam seama ca aventura canadiana nu a fost fericita.

O paralela poate fi facuta si cu parcursul marcii Yugo in SUA, masinile facute la Zastava in fosta Iugoslavie devenind subiect de bancuri in America din cauza problemelor de fiabilitate. Yugo erau masini super-ieftine dar s-au vandut in volume mult mai mari decat a reusit Dacia sa vanda in Canada.

In noua "era Renault" Dacia nu a ajuns in Canada si nici nu exista planuri in acest sens. Dar spre deosebire de acum aproape trei decenii, masinile marcii nu au adus nemultumiri pentru clientii din piete pretentioase precum Germania si Franta. Vremurile s-au schimbat, automobilele low-cost au evoluat masiv, dar raman la moda.